Cutu(r)ma

7 a.m. heroes

2009-08-20T14:21:00.000-07:00

In ultima vreme am pierdut contactul cu buluceala matinala din autobuz/metrou. Si asta chiar ma bucura. Insa azi am fost intr-o mini excursie pana la celalalt capat al Bucurestiului; nu pentru munca, ci pentru ceva sport (pentru cei care au uitat notiunea fiindca nu au mai intalnit-o din scoala generala, cand erau obligati sa participe la activitatea respectiva, explicatia aici). In fine, a fost foarte interesant sa vad oamenii de la ora 7.

Ei se trezesc cu noaptea in cap, cel mai probabil 6. Pleaca spre munca, fac probabil o ora pana ajung. Gagicute botoase ce nu si-au savarsit cum trebuie somnul de frumusete, tipi imbracati la costum care nu se simt bine dichisiti, priviri in gol si oameni care nici nu-si mai dau seama ca sunt incruntati. Ei muncesc intre 40 si 50 de h/saptamana ca sa isi plateasca rate, sa isi cumpere haine sau sa mearga in vacanta 5-14 zile. Desi se plang de job/ oboseala/ lipsa timpului liber/ pierderea prietenilor, stilul asta le place. Constient sau nu. Ca daca nu le-ar placea, nu ar mai trai asa.

[Offtopic] Numai ca ma intreb si eu asa... Oare toata planeta asta (si e maricica, a naibii) a fost creata ca noi sa lucram in corporatii de la 9 la 18 si sa ne cumparam blugi Polo Garage de 549 ron? Sa ne certam pe locuri de parcare sau sa plangem de nervi din cauza unei tunsori ratate? Tot universul asta magic si armonios s-a nascut pentru ca noi sa mancam mici la Balea intr-o sambata? Sincer... nu stiu ce sa zic, dar nu prea cred. Probabil ca cei mai multi din oamenii vazuti azi se gandesc la scopul vietii lor. Pacat ca individual gandim filozofic si in grup ne purtam ca o turma pazita de ciobani. [/Offtopic]

Tonul ironic nu ascunde vreun repros. E mai degraba provocat de lipsa unor raspunsuri si dezamagire. Recunosc ca admir unii din oamenii astia muncitori, care chiar s-au gandit la rostul lor si si-au ales rational cariera, ca fiind cel mai bun lucru pe care il pot face. Si il fac bine. Pe cei din gasca cealalta ii vad ca pe niste actori de figuratie, papusi cu fete inclestate care nu fac altceva decat sa inmagazineze frustrari.

Trebuie

2009-06-06T13:45:00.000-07:00

Home

Biroul obiecte disparute misterios

2009-05-28T13:57:00.000-07:00

1. Fapte: Intr-o frumoasa seara de mai, o bicicleta este furata din centrul mirificului Bucuresti.

2. Demersuri: politie + magazin de la care s-a cumparat antifurt (ironica denumire).

2.1. La politie

Sunat, venit repede, mers la sectie, depus plangere, intors la locul furtului pentru poze. Sper doar ca amabilitatea si eficienta sa nu fie invers proportionale.

2.2. La magazin

Mers pentru instiintare domn vanzator de patania mea, ca el sa atentioneze stimabilii cumparatori ca e posibil ca antifurtul cu pricina sa nu fie chiar cel mai bun din lume pentru securitatea unei biete biciclete fara aparare (a se citi pentru a face scandal).

I: Cine stie cum au fortat incuietoarea si ce scule aveau hotii?!

Raspunsuri posibile:

2.2.1. Niste puradei care au lasat pe lant niste urme de zici ca-s facute cu un cutit de picnic, cu siguranta aveau super unelte de smulgere a incuietorii. Au apasat butonul "Rupe-i capul ticalosului de antifurt" de pe Consola de sustragere bicicleta si treaba a fost gata cat ai clipi. Urmele au fost facute la deruta. Sau au crezut ca e un mare carnat si l-au crestat sa se patrunda mai bine pe gratar.

2.2.2 Superman survola pe deasupra orasului pentru linistea si pacea cetatenilor din univers si s-a indragostit instantaneu de adorabilul oras. Asa ca a trebuit sa il vada de aproape. Era atat de nerabdator sa-l strabata de la un capat la altul, incat a luat primul vehicul iesit in cale. O bicicleta. I-a desfacut cu gingasie "margelele" si a plecat in cautarea bucuriei pe strazile imbietoare.

Sfaturi utile in caz de cutremur

2009-04-25T15:22:00.001-07:00

1. Striga tare: "Cutremur!!!" Poate insensibilii din jurul tau nu-si dau seama sau nu se panicheaza. Nu poti lasa sa se intample asta! In plus, vei primi toate laudele pentru perspicacitate.

2. Iesi cat de repede poti din bar/ restaurant/ cinema. ("Cum adica ce facem, iubi?! Iesim odata de aici!") Chiar daca marele pericol in care te-ai aflat s-a terminat deja, a durat 10 de secunde si a fost de mica intensitate (sa zicem de exemplu, 5.3 grade pe scara Richter). Comporta-te ravasit(a), de parca ai fi iesit dintr-o casa incendiata dupa ore intregi de lupta cu focul.

3. Intreaba pe toata lumea din jur daca este ok, daca a patit ceva, daca s-a speriat. (Nu conteaza ca ai fost acolo, ai vazut ca tu nu ai patit nimic si ca sansele de ranire au fost minime. E cool sa pari erou implicat.)

4. Suna cel putin 3 oameni din agenda telefonului. Ai grija cum formulezi povestea pentru primul, pentru ca vei folosi exact acelasi discurs si pentru ceilalti.

"La inceput, am crezut ca cineva imi misca scaunul din spate. Apoi mi-am dat seama ca e cutremur!! Si am vazut cum iese din sala toata lumea, cum actorii de pe scena intra in culise!! Dupa ce s-a potolit, am intrat toti in sala si am aplaudat actorii. Ei au venit si au continuat piesa. Eeee, nu, nu m-am speriat! Dar tu? Esti bine? Ai patit ceva? Unde erai?"

Da, trebuie sa le povestesti cum ti-ai petrecut cutremurul. E absolut necesar! Esti primul si singurul om care a trecut prin asta. Si mai ales, spune-le ca erai la teatru! (Daca as fi rautacioasa, as zice ca pana si Pamantul radea spasmodic ca tu ai ajuns la o piesa de teatru. Dar nu sunt, asa ca nu zic.) Descrie-le tot ce s-a intamplat, auditoriul trebuie sa vada evenimentul cu ochii mintii, ca si cum ar fi fost acolo.

5. Actualizeaza-ti statusul de pe Facebook/ Twitter/ Messenger sau trimite mass-uri cu replici de genul "A fost cutremur!", "Ce m-am speriat", "Bine ca am scapat toti cu viata! Aveti grija de voi." E posibil ca cei mai putin vigilenti sa nu fi constientizat pericolul.

6. Mentine cutremurul ca subiect de discutie pentru restul serii. Fa o anamneza a episoadelor asemanatoare si retraieste-le.

7. Incheie intalnirile/convorbirile cu "Hai ca vorbim maine, sa povestim mai pe larg". E foarte important prin ce ai trecut tu. Tu si doar tu ai trecut prin primejdii atroce. Indubitabil. Si e imperios necesar sa vorbesti despre asta cel putin 2 zile.

Gata, acum esti pregatit pentru a intampina un nou dezastru. Cutremur fericit!

*Dupa acest eveniment, nu s-a inregistrat niciun apel la numarul de urgenta 112. Poate pentru ca a fost doar o zgaltaiala. Sau poate pentru ca (cu)tremuricii au blocat toate retelele de telefonie.

Never There

2008-01-15T10:52:00.000-08:00

Time to...

2008-01-06T00:58:00.000-08:00

The Doors - Take it as it comes

My ex future sadness

2007-12-26T18:37:00.000-08:00

Respect si multumire lor

2007-12-21T01:29:00.000-08:00

Daca privesti pozele revolutiei.. vezi un univers purtat prin timp de aceeasi idee confuza si binefacatoare.. Daca privesti poza unui om surprins la revolutie.. observi ca fiecare clipa, desenata pe hartie fotografica, era o viata intreaga oprita alaturi de timp la grija rugaciunii inconstiente, a unei fiinte dornice sa se salveze, cu buze inghetate in forma in care se aflau cand strigau "libertate"... Au imbatranit inainte de timp pentru toate vietile traite.

Revolutia in sine e doar un spectacol statistic acum. Singura constanta veritabil umana sunt cei ce au strigat/murit atunci. Cei ce isi plangeau mortii nu stiau de ce a trebuit sa moara cei dragi..stiau insa pentru ce au murit: nimeni nu intreba plangand "pentru ce ai venit aici?" sau "ce ti-a trebuit tie asta?". Ceva amintiri ce amesteca multumiri eterne si pareri de rau enorm umplu acum continuarea a ce au inceput ei. Viitorul ne-a fost ingaduit de voi.

Respect si multumiri pentru totdeauna!

Spunea un prieten drag.

Sustine Eroii nu mor niciodata. Trebuie sa ne amintim de ei.

Invatamintele lui 7. 2007.

2007-12-19T23:46:00.000-08:00

La sfarsit de an, toata lumea face tabele. Unii fac cu dorintele implinite, altii cu planuri pentru viitoarele 365 de zile. Eu am cautat ce am invatat anul asta.

1. Am invatat sa imi fie dor. Sa simt lipsa oraselor frumoase si a clipelor linistite. Iar urmatorul loc magic in care voi merge nu il voi vedea, ci il voi inspira la intensitate maxima in fiecare secunda.

2. Momentele fericite nu dureaza la nesfarsit, asa ca nici cele triste nu au sanse sa ma urmareasca prea mult.

3. Prietenia nu este molipsitoare. Si am aflat ca cer prea mult de la oameni, dar nu planuiesc sa ma multumesc cu mai putin.

4. Totul are un rost. Pe care il afli cu siguranta. Oamenii primesc constant semne iar viata lor ar fi mai simpla daca nu s-ar incapatana sa le ignore.

Din experientele altora:

5. Uneori e nevoie de mai mult curaj pentru a vorbi decat pentru a actiona. Si uneori fricosii au curajul leului din “Vrajitorul din Oz”.

6. Minciuna este descoperita mai devreme sau mai tarziu. Si pe langa faptul ca iti ia din putere, iti ia si din prieteni.

7. O minte cu ganduri inchise intr-o intamplare te impiedica sa te bucuri de “acum”.

Decembrie negru

2007-12-19T11:46:00.000-08:00

Sustin Eroii nu mor niciodata

Pentru ca eram prea mica in '89 si nu am realizat nimic din ce se intampla atunci.
Pentru ca urasc razboaiele si orice forma de violenta. Si sunt convinsa ca nu au vreun rost.
Pentru ca vreau sa plec intr-o zona de conflict sa fac poze. Stiu ca ma voi speria, dar sper sa transmit frica mai departe si sa schimb mentalitati.

Wanna go for a ride?

2007-12-11T06:25:00.000-08:00

Smashing Pumpkins - Zero

I'm lost but I'm not stranded

2007-12-10T04:45:00.000-08:00

Noir Desir - Lost

Brad + Bucuresti = Love

2007-12-01T22:34:00.000-08:00

Bucurestiul este un pacient scofalcit conectat la aparate pentru a supravietui. Din nu stiu ce motiv straniu se incearca sa fie resuscitat. Ma rog pentru o pana de curent. Eu l-as lasa in continuare sa fie un trunchi vested. Nu e seara mea norocoasa. Este siluit sa revina la viata si zeci de padele ii sunt lipite de piele.

Ii simt chipul schimonosit de o proaspata durere. Clipe de tranzit intre o lume amortita si una insufletita. Primeste dezgustat o iubire falsificata. Mimeaza un orgasm emfatic si mii de spermatozoizi alearga viteaz spre ovulul orasului. Bucurestiul este fecundat si apare un embrion plapand. Spasme fictive intind tentacule de beteala si tracteaza oamenii hipnotizati spre o placenta plina de mazga. In 10 minute se naste rodul iubirii: un schelet de brad magnetic ce atrage fiintele ca pe niste cuie smulse dintr-un lemn putrezit.

Brad capturat de moase care il aclama, il iubesc brusc si apoi il parasesc. Prefera sa joace rolul cetatenilor unui oras stralucitor de viu decat sa infase un mucos deja demodat.

Pentru o seara, in locul banalului praf inecacios, in Bucuresti pluteste speranta vietii energice. O speranta care se va autodistruge la primele particule de lumina.

Nancy Sinatra - Bang Bang

Pentru revenire la optimisim si bucurie, vedeti aceeasi intamplare prin ochii Simonei.

Liniar si previzibil

2007-11-27T23:25:00.000-08:00

Radiohead - No Surprises

Sa poti sa speri si sa ai inima deschisa inseamna ca o portiune din tine este acaparata de inocenta. Ma bucur ca am pierdut-o acum un timp.

Is the nature of my game

2007-11-21T01:22:00.001-08:00

The Rolling Stones - Sympathy For The Devil

Vreau sa fiu urs

2007-11-19T22:39:00.000-08:00

Sa pot sa hibernez toata iarna fara sa o simt nici macar o clipa. Oricum a trecut mult timp de cand am simtit vreun anotimp. Prevad ca va fi prima iarna insipida, letargica si palida. E prima oara cand imi dau seama ca nu imi place iarna. Nu suport intunericul prematur, nu pot sa indur frigul si imposibilitatea de a ma bucura de "afara". Nu vreau sa fie vara, ci doar o atmosfera care sa nu ma incurce. De la primele semne de frig nu ma pot opri din cantat Summer's almost gone.

Vreau sa fiu urs. Nu, si mai bine... vreau sa fiu copil. Sa am maxim 5 ani si sa ma trezesc dimineata cu un singur gand: sa vina mama de la serviciu si sa ies afara, in iarna. Sa merg in curtea viitoarei mele scoli, sa construiesc oameni rotunzi si sa ma bucur ca pot sa fac "ingeri din zapada" ca in filmele americane. Sa nu-mi pese ca am degetele inghetate, nasul rosu sau hainele ude. Sa ii donez "omului" meu fularul si manusile si sa il iau in brate. Sa alerg greoi prin nametii pana la genunchi, iar mama sa ma strige sa mergem acasa.

Si vreau sa traiesc acel Craciun in care incercam sa stau treaza sa il vad pe Mosu. La 5 dimineata sa ma trezesc suparata caci iar adormisem si trebuia sa astept inca un an pana la urmatoarea incercare. Sa-mi treaca supararea in cele cateva clipe cat parcurg drumul de la pat pana la cadourile din sosoni.

Ce pacat ca iarna nu mai e la fel. Si ca acum mi-e mai usor sa fiu urs decat sa ma bucur.

Magicieni si gari

2007-11-17T13:15:00.000-08:00

Am regasit placerea de a citi ore intregi, pagini intregi, intamplari intregi. Mult timp am uitat de ea, am aruncat-o intr-un colt si am astupat-o cu placeri stupide. Dar acum este iar la mine in scenariu si nu mai pleaca.

Declansatorul a fost “Magicianul” lui John Fowles. O carte care nu te lasa sa te speri niciodata, ci doar sa visezi la bucurii naive. Te ademeste cu iluzii impachetate in culori vii si apoi le sparge cu ploi.

Viata este subiectiva, este doar un decor interpretat de ochi diferiti.

Printul si magicianul

A fost odata un print tanar care credea in toate lucrurile in afara de trei. Nu credea in printese, nu credea in insule, nu credea in Dumnezeu. Imparatul, tatal sau, ii spusese ca aceste lucruri nu exista. Si cum nu erau nici printese, nici insule si nici vreun semn al existentei lui Dumnezeu in imparatia tatalui sau, tanarul print ii dadu crezare.

Dar intr-o zi, printul fugi din palat si ajunse in imparatia vecina. Aici, spre uimirea sa, vazu insule in largul coastelor si pe aceste insule niste fapturi strainii si tulburatoare carora nu indrazni sa le spuna pe nume. In timp ce cauta o barca pe mal, un barbat imbracat in haine de seara se apropie de el.

- Insulele de acolo sunt adevarate? intreba tanarul print.
- Bineinteles ca sunt insule adevarate, raspunse barbatul in haine de seara.
- Si fapturile acelea strainii si tulburatoare?
- Sunt toate printese adevarate si autentice.
- Atunci trebuie sa existe si Dumnezeu! striga printul.
- Eu sunt Dumnezeu, raspunse omul in haine de seara inclinandu-se usor.

Tanarul print se intoarse acasa cat putu de repede.

- Iata-te inapoi deci, ii zise imparatul.
- Am vazut insule, am vazut printese, l-am vazut pe Dumnezeu, ii raspunse printul, cu repros in glas.

Imparatul ramase impasibil.

- Nu exista nici insule adevarate, nici printese adevarate si nici Dumnezeu adevarat nu exista.
- Dar am vazut cu ochii mei!
- Ia spune-mi cum era imbracat Dumnezeu.
- Dumnezeu era in haine de seara.
- Avea manecile suflecate?

Printul isi aduse aminte ca asa erau. Imparatul zambi.

- Era un costum de magician. Ai fost pacalit.
Auzind acestea, printul pleca din nou in imparatia vecina si se duse pe acelasi mal unde ii iesi din nou in cale omul in haine de seara.

- Imparatul, tatal meu, mi-a spus cine esti, zise printul indignat. Data trecuta m-ai pacalit, dar nu se va mai intampla. Acum stiu ca insulele nu sunt reale si nici printesele nu sunt reale, pentru ca tu nu esti decat un magician.

Omul in tinuta de seara zambi.

- Nu eu te pacalesc, baiete. In imparatia tatalui tau exista multe insule si multe printese, dar tatal tau te tine sub vraja lui si nu le poti vedea.

Printul se intoarse acasa ganditor. Cand il vazu pe imparat, se uita drept in ochii lui.

- Tata, e adevarat ca nu esti imparat ci doar un magician?

Imparatul zambi si isi sufleca manecile.

- Da, fiule, sunt magician.
- Atunci barbatul de pe mal era Dumnezeu.
- Barbatul de pe mal era doar un alt magician.
- Trebuie sa cunosc adevarul adevarat, adevarul de dincolo de magie.
- Nu exista adevar dincolo de magie, raspunse imparatul.

Printul fu cuprins de tristete si zise:

- Am sa ma omor.

Prin farmecele sale, imparatul chema moartea sa vina. Moartea aparu in usa si ii facu semn printului sa vina cu ea. Printul se infiora. Isi aminti de insulele frumoase, frumoase dar ireale si de printesele ireale, ireale dar frumoase.

- Prea bine, zise. Voi putea indura totul.
- Vezi, fiule, zise imparatul, acum esti si tu magician.

Si pentru ca ziceam ca tocmai mi-am descoperit o noua dependenta… evident am inceput sa citesc alta carte. Desi dupa “Magicianul” mi-e foarte greu sa percep un alt stil, am continuat cu “Viata pe un peron” a lui Octavian Paler. Primele randuri mi-au amanat temerea unui nou inceput:

“Modul in care un om isi accepta destinul este mai important decat insusi destinul sau.”

Citat din Wilhelm von Humboldt.

Unele carti se potrivesc atat de bine cu decorul meu prezent.

The fire is almost out

2007-11-14T01:36:00.000-08:00

The Cure - 39

Ingenue

2007-10-29T02:53:00.000-07:00

Portishead - Life in Mono

Away-from-home sick

2007-10-22T00:28:00.000-07:00

Urasc orasul asta pamantiu si livid.

Mi-e atat de dor de departe incat inima imi bate altfel si ametesc.

Atat de dor, incat am desenat pajisti pe interiorul pleoapelor si imi vor creste fire de iarba in loc de gene.

Un dor care ma stoarce si ma usuca pe o sarma fetida de oras.

Vreau un loc unde zilele nu se masoara in ore, ci in drumuri insorite. Unde nu exista ceas, unde oamenii nu se grabesc nicaieri si un vocabular fara cuvantul "trebuie".

Mai vrei?

2007-10-19T11:58:00.000-07:00

M-a sunat o domnisoara si mi-a spus foarte sigura pe sine:

"- Ati aplicat acum ceva timp un CV pentru postul de operator calculator. Mai sunteti interesata?"

* Ultimul CV depus pentru un job a fost trimis in urma cu aproape un an. Oare este o firma prevazatoare si lanseaza anunturi cu un an inainte? Oare procesul de recurtare dureaza un an? Oare testeaza toti aplicantii sa afle daca vor postul cu adevarat si astepta un an pentru el?

Moving on...

2007-10-19T11:38:00.000-07:00

Eurythmics - Sweet dreams

Amar

2007-10-17T00:55:00.001-07:00

Papusa pe care mi-am dorit-o toata copilaria.
Bandaje pentru o rana deja vindecata.
Umbrela pentru ploaia de ieri.
Algocalmin pentru migrena de acum o saptamana.
Raspuns la intrebarea pusa acum cativa ani.

Momente nepotrivite si amare...

I miss simple things

Fess Cafe

2007-10-10T12:30:00.000-07:00

Andreea a inventat o noua denumire pentru Ness Frappe cu un gust oribil.
Se cheama Ness Cafe Praffe.

Semne?

2007-10-04T21:18:00.000-07:00

Daca tot am vazut prima mea iubire, de ce sa nu o vad si pe a doua? Dap, coincidenta face ca azi sa imi apara in fata o alta masina draga mie. Mai sunt cateva ca ea, dar stiam dinainte sa ma apropii. Era ea.

Mi se pare foarte straniu sa le intalnesc pe amandoua in cateva zile, dupa ce nu le-am vazut multa vreme.

Oare este vreun semn ca trebuie sa imi iau masina? Sau macar sa mai conduc?

Daca da, o vreau pe asta:

Inca te iubesc, draga mea *

2007-10-01T00:18:00.000-07:00

E uimitor ce senzatie ai cand te gandesti la cineva si acel cineva iti apare in fata ca prin minune. Asa am patit azi. Am vazut-o si in cateva clipe tot trecutul s-a intors. Mi-am amintit prin cate am trecut impreuna si cat de bine ma cunoaste. Atatea amintiri...

Cate a suportat din cauza mea. Cat am dezamagit-o pentru ca nu stiam ce vrea si nu stiam cum sa ma port cu ea. Si totusi, cum a fost langa mine de cate ori am avut nevoie. Cum m-a salvat de ger si canicula, cum a stiut exact prin tot ce trec, tot ce simt. Am devenit cele mai bune prietene. Ne-am plimbat impreuna, am ras, am suferit, am vazut locuri minunate.

Tin minte perfect primul nostru contact. Nu stiam pe atunci cat e de sensibila, credeam ca nu ma agreeaza deloc si ca glumeste urat cu mine. Apoi am inteles-o. Mi-a suportat mofturile si a rezistat curajoasa la supraturari si inecari. A avut rabdare cu mine, nu a ras si nu a criticat.

Azi cand am vazut-o totul a revenit. Iubirea, dorul strans in tot timpul asta, prietenia noastra neingradita. Biata de tine, pe mana cui ai ajuns. Da, esti mai curata si mai ingrijita. Dar cu siguranta, nu esti mai iubita. Da, draga mea, te-am iubit. Si azi mi-am dat seama ca inca te mai iubesc.

* Ca sa elimin orice dubiu: vorbesc despre Solenza cea rosie, masina pe care am invatat sa conduc.

Trista existenta a domnului Porsche Carrera

2007-09-28T11:33:00.000-07:00

Am vazut un tip la vreo 40 de ani, cu parul lung si cateva fire deja incaruntite. Conducea un Porsche Carrera. Si inevitabil, m-am intrebat ce fel de om este acesta. Am ajuns la urmatoarea descriere:

Un om foarte singur.
Masina are doua locuri. Deci nu are prieteni cu care sa se plimbe sau pe care sa ii duca acasa dupa o masa in oras. Si la un moment dat a avut de ales intre iubita si cumparaturi la supermarket. Dar unde oare si-ar tine biata fata zecile de pungi cu toale dupa o zi la Mall? Cred ca a pastrat locul pentru a-l incarca cu merinde. Nevoia de a manca este mai mare decat nevoia de a avea o iubita. Dar bietul, ce pacat ca a trebuit sa aleaga.

Un om paranoic cu nervii la pamant.
Nu poti sa lasi un Porsche Carrera oriunde in Bucuresti. Cauta ore in sir pana sa gaseasca un loc de parcare. La restaurant sau in vizita, in loc sa se distreze, isi face griji daca masina lui e in siguranta si daca o va mai gasi la locul ei.

Un om care hiberneaza.
Este o masina foarte joasa. Deloc potrivita pentru drumurile din oras. Asta inseamna ca Dl Porsche umbla numai prin centru. Nu pleaca din Bucuresti decat in cazuri de extrema urgenta. Iarna sta numai in casa, fara nici un dubiu. Este insa un avantaj... stie deja toate activitatile pentru vremea neprietenoasa - tricoteaza, face figurine din plastilina si rezolva integrame.

Un om necinstit.
Porsche atinge lejer 200 km/h. Si Dl acesta incearca frecvent sa prinda viteza mare. Altfel de ce si-ar mai fi luat-o? Deci atinge si multe radare. Avand in vedere ca el conduce inca, inseamna ca nu are acumulat destule puncte de penalizare. Cum scapa?

Un om excesiv de impresionabil.
Cand si-a ales masina, a fost impresionat de frumusetea ei si a lasat deoparte latura practica. Este usor de influentat si are acasa o colectie impresionanta de armuri.

Boli posibile: de inima, depresie, oboseala cronica si toate cele cauzate de sedentarism.

PS: Oare trebuia sa ii spun Dl Borsche?

Casa de piatra (de moara)

2007-09-21T13:10:00.000-07:00

Am citit Jurnalul lui Cartarescu acum doi ani. Mi-a ramas in minte o descriere ingenua pe un ton scarbit. Acum il recitesc. Si am asteptat pe fiecare pagina sa o gasesc. Astazi am ajuns la ea. Este la fel de ilara ca atunci.

O mireasa plictisita ca functionarele de la posta.

Final cut

2007-09-21T12:10:00.000-07:00

Intr-o zi voi ajunge la conversatia finala. Si voi fi intrebata:

- Ce ai facut in viata ta?

Si eu voi spune:

- M-am panicat si mi-a fost frica sa traiesc.

Gata. Cred ca totul are un sens pana la urma. Frica nu e o solutie. Frica e ucigasul mintii. (zicea Frank Herbert in Dune. As fi vrut eu sa nascocesc asemenea truism...)

Where will we be when the summer's gone

2007-09-19T00:13:00.000-07:00

The Doors - Summer's almost gone

It's time, meet me on the sunny road

2007-09-14T07:19:00.000-07:00

Emiliana Torrini - Sunny Road

Tacere

2007-09-13T23:45:00.000-07:00

Tomorrow was another day

2007-09-12T01:54:00.001-07:00

Geoff Muldaur - Brazil

Inchis pentru inventar

2007-09-12T01:37:00.000-07:00

Nu mai pot sa scriu. Acum. Revolta mea impotriva omenirii este amortita. Din cauza urmarilor unui accident proaspat. Acum nu mai pot sa critic oamenii, pentru ca stiu acut ca toti mor.

Trec prin prea multe ironii ca sa pot sa obiectez la actiunile oamenilor. Deci... inchis pentru inventar pana la recuperarea ostilitatii. Pana atunci, doza zilnica de vise se va dilata.

Trendy pe sosele

2007-09-07T05:29:00.000-07:00

Unii cred ca sunt foarte cool daca fac depasiri la limita, merg cu 180 km/h si intorc in loc cu frana de mana. Sau daca se joaca cu nervii unui tirist si asteapta pana in ultima secunda trecerea inapoi pe banda.

Eu cred ca trendy la volan inseamna sa ajungi in siguranta acasa.

Nu va jucati la volan. Nu cred ca vreti sa aveti numele scris pe o cruce langa sosea.

Hope (less)...

2007-08-30T15:40:00.000-07:00

Sunt seri care nu se termina niciodata. Nu le pot lasa sa se termine. Sunt drumuri infinit de lungi care se termina imperceptibil de repede. Oameni irecuperabil distantati care nu vor (mai) fi niciodata in lumea mea.

Momente de care stiu ca imi va fi dor din secunda in care se desfasoara. Pe care stiu ca le voi inchide in cutia cu amintiri si le voi deschide sistematic pana voi pierde cheia.

Stiu ca desi nu au existat niciodata cu adevarat, le voi simti lipsa.

Seri care nu se termina niciodata. Pentru ca le iau cu mine...

Make love, not war

2007-08-29T23:44:00.000-07:00

3 Doors Down - When I'm Gone

Mi-e dor sa fiu departe

2007-08-26T12:21:00.000-07:00

Scoala de parinti

2007-08-21T09:30:00.000-07:00

Daca vrei sa ai o diploma importanta trebuie sa faci ani intregi de cursuri. Daca vrei sa fii sofer, trebuie sa faci scoala si sa dai examen. Daca vrei un job intr-o firma cu renume trebuie sa mergi la zeci de interviuri. Daca vrei sa ai un copil trebuie doar sa faci sex neprotejat.

Nimeni nu iti zice cand esti destul de normal incat sa poti sa ai un copil. Nu trebuie sa inveti nimic pentru asta sau sa dai vreun examen. Deci oricine poate. Idioti, savanti, inculti, sadici - nu conteaza.

Mi se pare un pic anormal. Este cel mai important lucru pe care poti sa il faci. Chipurile, scopul omenirii. Si este atat de usor. Asta inseamna ca toti idiotii, savantii, incultii si sadicii vor avea continuu urmasi.

Propun sa se inventeze scoala de parinti. Sa fie nevoie sa inveti timp de 2-3 ani tot ce presupune acest statut si sa ai nevoie de o diploma care sa ateste ca esti apt pentru un copil.

Daca politia te vede cu un copil de mana, sa iti poata cere in orice moment permisul de port-copil. Talonul de copil, asa cum e la masini. Daca nu il ai la tine, sa primesti amenda si sa ti se ia odrasla.

Cand ma fac mare, imi cumpar o insula si dezvolt o societate care va avea o astfel de scoala. Inscrierile incep de acum.

Dependenta

2007-08-16T07:10:00.000-07:00

Se spune ca nu poti sa scapi de ceva care iti macina mintea decat daca imparti cu cineva. Este timpul sa scap. Poate se muta dependenta la vreunul din voi. Let me know daca e contagios...

David Bowie - Cactus

Stimate domn manelist

2007-08-09T01:18:00.000-07:00

Avem deosebita placere de a va anunta ca am gasit locul perfect pentru dvs. Suntem siguri ca este raiul pe pamant asa ca va rugam sa incercati acest loc mirific. Nu trebuie sa va bateti capul cum ajungeti, energia "paradisului" va va atrage ca un magnet. Pe dvs si pe toti cei care va seamana.

Daca intamplator, nu veti simti aceasta energie, cea mai buna metoda este sa setati GPS-ul Mercedesului dvs. pe destinatia "Costinesti".

Aici veti fi liber (si chiar indemnat) sa ascultati manele la maxim, sa scuipati pe strada, sa aruncati orice bun pe unde apucati, inclusiv in mare.

Pentru a fi recunoscut usor de toti turistii prezenti, puteti purta un lant (atentie! lantisorul este un semn de neglijenta si de badaranie). Deci lant: cat mai gros, cat mai frumos impletit si odata cu el, adoptarea unei atitudini potrivite.

Suntem siguri ca va veti simti ca acasa. Manelele rasuna din toate terasele, trebuie doar sa va plimbati si sa o alegeti pe cea care va este pe plac. In privinta locurilor dubioase nu trebuie sa va faceti griji. Sunt foarte putine iar volumul linistii este dat la minim, asadar nu va reprezenta un pericol.

Si pentru ca ne sunteti client fidel, va vom vinde un pont: in curand se va organiza un concurs de spart seminte in dinti – avand in vedere succesul pe care il are aceasta activitate. Este recomandat sa va antrenati asiduu pentru tehnica, precizie si impresie artisitica. Se vor oferi bonusuri pentru un nivel ridicat al decibelilor.

Va rugam sa ignorati cu insistenta orice tentativa de a va purta politicos si decent. Nu vom tolera aceste comportamente.

Va dorim calatorie placuta si asteptam cu nerabdare impresii, manca-v-as ochii dvs.

Cu respect, Argentin Manelescu de la agentia de turism www.duteinmata.rro

The Cure - Killing an Arab

Stereophonics - Maybe tomorrow

2007-08-06T08:18:00.000-07:00

Pentru ca sambata seara imi revenea obsedant in minte...

1000 de chipuri

2007-08-02T04:17:00.001-07:00

Ma intreb mereu de unde a avut Dumnezeu atata imaginatie incat sa creeze atatea chipuri. Uneori ma uit la oameni ca si cum ar fi prima data cand vad specia asta. Sunt atat de ciudati, atat de expresivi, atat de fragili. Unii ma inspaimanata. Altii ma atrag. Pe altii as vrea sa ii cunosc, desi imi lasa impresia ca ar fi oameni pe care nu i-as agrea.

Odata am zis ca am gasit cea mai reprezentativa banca din metrou. 5 oameni diferiti, atragatori in felul lor. Am analizat pe fiecare in parte, incercand sa imi dau seama ce personalitati au si prin ce experiente au trecut. Mi-am spus ca o sa ii retin. Nu i-am retinut. Nu stiu de ce unii imi atrag atentia si imi raman in memorie, pe cand altii, nu.

Pana acum am retinut:

O tipa foarte tanara, stilata si eleganta. Discreta si feminina, deloc fosforescenta. Genul de femeie la care cu cat te uiti mai mult, cu atat iti place mai mult.
O doamna la vreo 45 de ani care isi aranja parul scurt si rar de circa 16 ori in trei statii. Statea mereu langa usa si se privea in geam.
Un domn foarte inalt care sta intotdeauna aproape de usa. Este atat de inalt incat trebuie sa stea aplecat. Nu inteleg de ce nu sta cu un pas mai in spate ca sa nu fie nevoie sa aplece capul.
O domnisoara cu constitutie de melc care alearga de cand iese din metrou. Papucii ei scot un lipait enervant la inceput, apoi chiar amuzant.

Nu inteleg de ce i-am retinut. Nu mi-au placut, nu imi seamana, nu i-am invidiat pentru nimic. Nu inteleg nici de unde vin atatea chipuri. Mi se pare magic... atatea fete, atatea caractere. Am sa incerc sa imi imaginez fete si sa le caut. Iar cand le-as gasi, le-as spune: "Stiam ca existi."

Kumm - 1000 de chipuri

La vita e bella

2007-08-01T01:39:00.001-07:00

Lumea e brusc mai frumoasa

2007-07-31T07:35:00.000-07:00

Dimineata nu mai ajung la lucru plina de nervi. Seara ajung acasa zambind. Oamenii nu mi se mai par atat de urati si de incuiati. Parca brusc vorbesc mai incet, mai calm. Nu se mai cearta nimeni, am impresia ca totul e pasnic si ca lumea e frumoasa.

Distantele sunt mai scurte, peisajele vazute din autobuz sunt mai frumoase. Culmea... de cateva zile nu mai vad acelasi Bucuresti gri. Acum chiar imi place. Imi place sa ma plimb... imi place afara... imi place lumea si cum ruleaza prin fata mea.

Mi-ar placea sa ma plimb iar noaptea prin Cismigiu, pe aleea mea preferata. Sa ma pierd pe strazi pustii... Parca merg printr-un vis. Totul se desfasoara incet. Am tot timpul din lume.

In sfarsit, imi place in Bucuresti. In sfarsit, am muzica la maxim in urechi si nu-mi pasa ce se intampla in jur. Probabil ca cei surzi se simt asa tot timpul.

Obsesia saptamanala...

2007-07-30T05:32:00.001-07:00

Permis de pieton

2007-07-25T05:37:00.001-07:00

In Bucuresti se circula haotic, stresant si egoist. Si nu ma refer la masini, ci la pietoni. La aceia care nu pot controla nici macar cei cativa centimetri cat ocupa corpul lor. Sau nu vor. Acum ceva timp, ma enervam. Acum pur si simplu ma amuza.

Cel mai tare rad de:

oamenii care vor neaparat sa se urce fix in acel tramvai plin in care oamenii nu au de unde sa ia aer sa respire. Si iti spun nervos, ca unui raufacator: "Haideti un pic mai sus ca se poate, acolo pe interval mai e loc!"
oamenii care stau pe scarile rulante de la metrou pe partea stanga si se uita urat la tine daca vrei sa ii depasesti. Inca nu s-au prins de ce sunt pasii aia galbeni pe trepte.
oamenii care te lovesc cu traiste, papornite si sacose in crunta batalie pentru un loc pe scaun
oamenii care nu vor sa coboare din autobuz ca sa faca loc, pentru ca "stiu eu ca nu mai am loc sa urc, am mai patit!". Desi jos e mai pustiu ca in desert, deci nu s-ar urca nimeni in locul lor.
oamenii care se opresc la povesti in mijlocul drumului
oamenii care se adreseaza cu "duduie"

Propun sa se dea examen ca pentru permisul de conducere. Iar la scoala de pietoni sa inveti cum se merge pe strada si cum se utilizeaza mijloacele de transport in comun. Si neaparat, bune maniere. Examen scris si practic.
Ramane sa aflu un raspuns: ce se intampla cu cei care nu iau examenul de pieton?

The end of the tunnel

2007-07-25T04:04:00.000-07:00

Prieteniile forceps

2007-07-23T00:59:00.000-07:00

Sa te lovesti de pragul de sus de 3 ori e ceva... iti trebuie ceva indemanare. Eu am reusit. Nu vreau sa fac performanta in sportul asta. De fapt, chiar ar fi de indicat sa ma las.

A fost odata ca niciodata un grup de prieteni cum rar intalnesti. Foarte uniti, distrati si asemanatori. Grup in care nu puteai sa intri decat cu forcepsul. Si care oricum te priveau cateva luni ca pe un speolog incaltat cu pantofi cu toc cui la locul de munca.

Intr-un final, te simteai acceptat. Ca un pansament uitat in pacient. Dupa alte cateva luni, chiar ajungeai sa te atasezi, sa ii consideri prieteni. Proprii tai prieteni. Sa te simti inteles si ajutat. Aproape ca iti venea sa ii suni la 2 noaptea, sa le spui ca ai nevoie de ei. Si erai sigur ca ar veni.

Asa ca renunti la putinele intalniri cu putinii tai prieteni. Preferi sa dai energia, timpul, banii si nervii sa poti sa participi la aniversarile lor, la nuntile lor, la botezurile lor.

Toate bune si frumoase, pana cand forcepsul - elementul de legatura - dispare. Si odata cu el, se duce tot. Da, te-ai astepta sa te sustina, sa-ti fie alaturi, sa te incurajeze.

Dar aici e iar pragul de sus. Uit tot timpul ca prietenia nu e transmisibila si nici contagioasa.

5

2007-07-19T03:36:00.001-07:00

Intai trebuie sa imi cer scuze blogului meu... Te-am tradat. Stiu ce ti-am promis acum cateva zile si deja imi incalc promisiunea. Deja imi inchipui fata ta schimonosita... inima ta franta. Da, dragul meu, facem parte din bloguri. Este timpul. Dar suntem impreuna si vom reusi, vom trece si peste asta.

Este vina Simonei pentru intrarea in aceasta lume. Dar ma voi razbuna :>

Deci Simona zice: 5 dorinte, 5 secrete, 5 vicii.

5 dorinte:

Sa invat multe multe lucruri, printre care: ski, snowbord, scunfundari, parasutism, pilotaj de avion/elicopter, eventual sa conduc motocicleta. Astea doar din sport. Din alte domenii: limbi straine putin cunoscute - ceha, hindusa, japoneza si sa-mi perfectionez franceza; psihologie; ceva instrumente muzicale... In fine, multe. Doar atatea imi vin in minte acum.
Masina. Si implicit, sa fiu un sofer excelent :D
Sa calatoresc prin toata lumea.
Sa fac un adapost pentru animalutze fara stapan. Trebuie sa ma gandesc si cum sa scot banii pentru a-l intretine.
Sa fiu fotograf, sa am poze in National Geographic. Sau in albumele Getty Images.

5 secrete

Ma consider un om fricos. Desi am facut scufundari si rafting cand nu stiam sa inot. Am fost oarecum obligata. Astept curajul pentru pericole de buna voie.
Ma razgandesc repede. La fiecare doua luni am o alta formatie preferata. Si in fiecare saptamana cate o melodie.
Nu m-am certat niciodata... ma refer la certuri seriose, cu tipete si vase (sau orice altceva) sparte. In afara de discutiile aprinse cu cei din familie, refuz sa ma cert. Chiar cred ca totul se poate rezolva prin comunicare pasnica.
Cand eram mica, planuiam sa fiu: actor la Hollywood, politist, veterinar, psiholog, criptolog, controlor de trafic aerian. Fotografia le-a batut pe toate :)
Am fost la cor in generala si intr-o trupa de teatru in liceu (am jucat la Teatrul de Comedie de 4 ori). N-as putea spune ca am ramas cu vreo mare iubire pentru una din ele.

5 vicii

Cookies. Mananc multe dulciuri si nu pot sa ma abtin nici macar o zi. Am incercat sa-mi organizez o "no sugar day" in fiecare saptamana. Am rezistat vreo 2 saptamani.
Sa despic firul in 4(00). Can't help it.
Sunt aproape dependenta de aparatul foto. Dupa o perioada in care il folosesc foarte mult si apoi ies fara el, am impresia ca nu mai vad bine. Si ma enervez ca nu pot sa pastrez anumite situatii. Cat as vrea un aparat foto inclus in ochi care sa faca poze cand clipesc :D
Liniste. De multe ori nu suport pe nimeni in jur, nu vorbesc si nici nu vreau sa aud pe cineva vorbind. Simt ca o iau razna daca nu am astfel de momente zilnic.
Urasc Bucurestiul. Vreau sa ma mut imediat ce am destui bani.

Partea mea preferata: trebuie sa dau mai departe. Iupii! Sorin, Cristina si Andreea (poate o conving sa traiasca online).

Avion cu motor, aplauda-ma altfel nu zbor

2007-07-18T03:24:00.000-07:00

Una din fazele memorabile, faze la care raman si ma intreb cat de cascata sunt, ce-am pierdut, pe ce lume traiesc.
Avion, ruta Antalya - Bucuresti. Cand aterizam, toti incep sa aplaude. Probabil va inchipuiti deja un zbor dificil, cu turbulente, in conditii meteo nefavorabile. Sau macar un terorist mic. Ei bine, nu! A fost foarte lin, scurt si fara probleme. E adevarat, era noapte. Oare asa se intampla la toate zborurile de noapte? Oamenii aplauda cand aterizeaza? Oare este chiar asa de infricosator incat trebuie sa reactionezi ca in filmele americane de prost gust?

Am analizat mult, am zis ca poate sunt eu prea critica. Am ajuns la explicatiile urmatoare:

Toti (absolut toti!) aveau o frica teribila de avion. Atunci cand au ajuns cu bine, au fost atat de fericiti incat nu mai stiau ce fac si desi pilotul nu avea cum sa ii auda din carlinga, au simtit nevoia sa ii arate aprecierea.
Era un grup de oameni cu fobii. Era primul lor zbor dupa lungi sedinte de terapie si se aplaudau reciproc pentru reusita.
Poate au aflat ceva de genul: primul zbor al pilotului. Si il felicitau pentru ca s-a descurat extraordinar. Dar el nu avea cum sa auda!! (cred ca am mai scris asta o data...)
Eu am stat mai in spate. Poate in fata s-a desfasurat o piesa de teatru care s-a terminat exact in momentul aterizarii. Poate stewardezele faceau un mic french can-can pentru a distrage atentia. Dar asta era un low-cost, la o companie normala chiar ar fi fost un motiv plauzibil.

Prefer sa cred ca erau niste oameni entuziasti care se bucura de fiecare orice. Acelasi grup care aplauda si mecanicul de locomotiva, soferul de autobuz si mai ales, taximetristii care ii duc la destinatie. Urmeaza grupul care da cu artificii cand cumpara ziarul.

Te-a lovit masina? Ia o bombonica sa iti treaca

2007-07-17T04:05:00.000-07:00

Banuiesc ca ati observat tendinta oamenilor de a rezolva totul cu bani. Nu ma refer la spaga, ci la "shoppingul de suflete". Si totul incepe de cand esti mic (ca sa iti intre bine in cap ca este un obicei normal).

Esti mic, pricajit, simti ca nu te iubeste nimeni. Trebuie sa plangi ore in sir pentru putina atentie. Mami sta numai pe la serviciu. Cand te duce in parculet ea sta cu alte mame, tu stai cu alti copii. Totul bine si frumos pana cand vrei sa vorbesti cu ea, sa ii spui de prima ta iubire, de cum Goguta te-a tras de par sau alte minunatii. Doar ca mami nu asculta, isterica aia din telenovela plange mai tare. Deci ai concurenta serioasa. Asa ca tipi mai tare, tu vrei sa-i impartasesti ceva. Acum! Intr-un final te vede: ochii rosii si umflati, de nervi i-ai smuls gatul papusii si ai aruncat pe jos farfuria cu mancare. Mami se ingrozeste si fuge repede spre geanta. Apoi, minune! O ciocolata mare ambalata frumos.
"Uite, puile, imi pare rau ca nu am vazut ca plangi. Mai esti suparata pe mine?" Tu te bucuri prea mult de fiecare dumicat si parca nu te-ai intrerupe acum. Asa ca zici cu jumatate de gura (celalalta jumatate e plina de ciocolata): "Nu, mami, mi-a trecut".

Liceu, prima relatie, ziua ta. E deja 5 si prietenul tau nu te-a sunat. Asa ca suni tu. "Vai! Pisi, ce-am uitat! Am avut atatea pe cap! Dar vin acum la tine!". Si ajunge in 2 ore cu o cutie mare. Flori si bomboane pentru ziua ta si un ursulet mare-mare si pufos si foarte dragalas pentru ca a uitat de aceasta zi importanta. "Vezi, pisi, ursuletul asta e la fel de dragalas ca tine! Sper ca nu te-ai suparat pe mine!" Tu esti preocupata sa tii jucariuta in brate si nu auzi prea bine ce zice. Dar raspunzi: "Mersi, iubi, nu-i nimic!"

Este perioada in care pui mare pasiune pentru job, vrei sa schimbi lumea. Sau in fine, bugetul tau. Asa ca muncesti peste program, faci o mie de lucruri care nu sunt in descrierea postului, te implici in mii de proiecte. Deja te-ai saturat, salariul este la fel ca atunci cand te-ai angajat, te-ai plictisit pana peste cap. E clar, iti dai demisia. Trebuie sa iti anunti seful. In timp ce tu ii explici motivele, Dl "Sef-infumurat-si-prost" se intreaba de 10 minute cum te cheama, la ce departament lucrezi si ce o fi fost in capul lui cand a angajat o asemenea plangacioasa.
Nu are chef sa faca iar angajari asa ca iti zice: "Iti ofer o marire cu 10%". Tu deja ai dolari in loc de ochi si zici: "Multumesc mult, apreciez, o sa-mi dau toata silinta."

Ai crescut, te-ai maritat si ai casa ta. Sotul se intoarce dupa o saptamana in care nu ai stiut nimic de el. Scandal, nervi, vaze sparte. Cu o moaca pleosita, iti intinde speriat 2 bilete de avion spre Insulele Canare. Ii mai dai o sansa, toata lumea greseste. Acolo e paradis, ocean, soare si mai ales, sezonul reducerilor. Si mitocanul de sot, profita cand te vede mai fericita si cu multe haine in brate si spune spasit: "Dragostea mea, sper ca m-ai iertat." Tu ce raspunzi? Ca orice om...

Dar nu cumva sa credeti ca banii iti aduc fericirea. Pur si simplu iti cumpara iertarea (sau uitarea).